caiet
română
Etimologie
Din franceză cahier.
Pronunție
- AFI: /ka'jet/
Substantiv
| Declinarea substantivului caiet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caiet | caiete |
| Articulat | caietul | caietele |
| Genitiv-Dativ | caietului | caietelor |
| Vocativ | caietule | caietelor |
- fasciculă de foi de hârtie legate sau broșate împreună, folosită la scris, desenat etc.
- Caiet de școală.
- publicație periodică cuprinzând diverse studii, note sau informații dintr-un anumit domeniu de activitate.
Sinonime
- 1: (Ban. și sudul Transilv.) propis, (Transilv.) tecă, (înv.) tartaj
Cuvinte derivate
- diminutiv: caiețel.
Cuvinte compuse
- caiet catalog
- caiet de notițe
- caiet de sarcini
- caiet program
Traduceri
fasciculă de foi legate, folosită la scris
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.