breton

română

Etimologie

Din franceză (à la) bretonne.

Pronunție

  • AFI: /bre'ton/


Substantiv


Declinarea substantivului
breton
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ breton bretoane
Articulat bretonul bretoanele
Genitiv-Dativ bretonului bretoanelor
Vocativ bretonule bretoanelor
  1. păr lăsat pe frunte și retezat în linie dreaptă.


Traduceri

Etimologie

Din franceză breton.

Substantiv


Declinarea substantivului
breton
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ breton bretoni
Articulat bretonul bretonii
Genitiv-Dativ bretonului bretonilor
Vocativ bretonule bretonilor
  1. persoană care face parte din populația de bază a peninsulei Bretagne (Franța), descendentă a vechilor celți.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
breton
Singular Plural
Masculin breton bretoni
Feminin bretonă bretone
Neutru breton bretone
  1. care aparține bretonilor, privitor la bretoni.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.