branhie

română

Etimologie

Din franceză branchie < latină branchia.

Pronunție

  • AFI: /ˈbran.hi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
branhie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ branhie branhii
Articulat branhia branhiile
Genitiv-Dativ branhiei branhiilor
Vocativ branhie branhiilor
  1. organ de respirație, extern sau intern, prezent la majoritatea animalelor acvatice (pești, raci etc.).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.