brâneț

română

Variante

Etimologie

Din brâu + sufixul -eț.

Pronunție

  • AFI: /brɨ'neʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
brâneț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ brâneț brânețe
Articulat brânețul brânețele
Genitiv-Dativ brânețului brânețelor
Vocativ brânețule brânețelor
  1. (pop.) cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință.
  2. brăcinar.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.