bonom

română

Etimologie

Din franceză bonhomme.

Pronunție

  • AFI: /bo'nom/


Substantiv


Declinarea substantivului
bonom
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bonom bonomi
Articulat bonomul bonomii
Genitiv-Dativ bonomului bonomilor
Vocativ bonomule bonomilor
  1. (livr.) om blând și credul, cu gusturi și purtări simple.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.