bobârnac

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Poate în legătură cu germană Schabernack (Iordan, BF, VI, 164).

Pronunție

  • AFI: /bo.bɨrˈnak/


Substantiv


Declinarea substantivului
bobârnac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bobârnac bobârnace
Articulat bobârnacul bobârnacele
Genitiv-Dativ bobârnacului bobârnacelor
Vocativ bobârnacule bobârnacelor
  1. lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare.
  2. (fig.) aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.