blaireau

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche blair, care provine din rădăcina francă *blari („înstelat”). Înlocuise franceza veche taisson.

Pronunție

  • AFI: /blɛ.ʁo/


Substantiv

blaireau m., blaireaux pl.

  1. (zool.) bursuc, viezure
    La chasse du blaireau.
  2. (la pictură) pensulă cu păr de bursuc
  3. (la bărbierit) perie
  4. (argou) imbecil, idiot
    T'es vraiment un blaireau.

Sinonime

  • 1: (zool.) (ieșit din uz) taisson
  • 4: imbécile, idiot

Cuvinte derivate

  • blair
  • blaireauter
  • blaireautin
  • blairelle
  • blairotte

Cuvinte compuse

  • blaireau américain
  • blaireau européen, blaireau eurasiatique, blaireau d'Eurasie, blaireau d'Europe

Vezi și

Anagrame

  • biaurale

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.