bivoliță

română

Etimologie

Din bulgară биволиц (bivolica).

Pronunție

  • AFI: /'bi.vo.li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bivoliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bivoliță bivolițe
Articulat bivolița bivolițele
Genitiv-Dativ bivoliței bivolițelor
Vocativ bivoliță bivolițelor
  1. femela bivolului.
  2. epitet dat unei femei grase, dizgrațioase, nesimțite.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.