bidiviu

română

Variante

Etimologie

Din turcă bedevi, de la bedu („deșert”) (Șeineanu, II, 50) care este aceeași rădăcină a lui beduin. Odinioară se întrebuința și cu funcție adjectivală: un cal bidiviu.

Pronunție

  • AFI: /bi.diˈviw/


Substantiv


Declinarea substantivului
bidiviu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bidiviu bidivii
Articulat bidiviul bidiviii
Genitiv-Dativ bidiviului bidiviilor
Vocativ bidiviule bidiviilor
  1. cal tânăr, iute și frumos.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.