bellen
| Vezi și : Bellen |
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din germana veche de sus bellan.
Înrudit cu engleză bellow și rusă блеять (blejat').
Pronunție
- AFI: /'bɛlən/
Verb
| Conjugarea verbului bellen | |
| Infinitiv | bellen |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
bellst bellt |
| Indicativ imperfect | bellte |
| Participiu perfect | gebellt |
| Verb auxiliar | haben |
- a lătra, a hămăi
- Der Spitz bellt bei jeder Gelegenheit. Einen Fuchs bellen zu hören, ist ein seltenes Erlebnis.
- (fig.) a urla, a zbiera
Sinonime
- 1: (în limbajul vânătorilor) anschlagen, Laut geben
Antonime
- heulen, knurren, winseln
Cuvinte derivate
- anbellen
- Gebell
Omofone
- Bällen
Expresii
- Hunde, die bellen, beißen nicht
Referințe
neerlandeză
Etimologie
Din bel.
Pronunție
- AFI: /'bɛłə(n)/
- audiofișier
Verb
| Conjugarea verbului bellen | |
| Infinitiv | bellen |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
belt belt |
| Indicativ imperfect | belde |
| Participiu perfect | gebeld |
| Verb auxiliar | hebben |
- (despre clopote, sonerie etc.) a bate, a suna, a dăngăni, a răsuna
- Kun jij even bellen aan de deur?
- (despre telefon) a suna
- Ja, ik zal je straks weer bellen.
Cuvinte derivate
- afbellen
- beller
- beltoon
- belkrediet
- gebel
- opbellen
- belletje
Etimologie
Din bel.
Substantiv
- forma de plural pentru bel.
- română: clopote
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.