behăit

română

Etimologie

Din a behăi.

Pronunție

  • AFI: /be.həˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
behăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ behăit behăite
Articulat behăitul behăitele
Genitiv-Dativ behăitului behăitelor
Vocativ behăitule behăitelor
  1. faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.