baltag

română

Variante

Etimologie

Din turcă baltak (Roesler 588; Șeineanu, II, 37; Lokotsch 207; Ronzevalle 46), confer cumană balta (Kuun 124). Menționat din secolul XVII. Din turcă provin și neogreacă μπαλτᾶς (baltás), bulgară baltija.

Pronunție

  • AFI: /balˈtag/


Substantiv


Declinarea substantivului
baltag
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ baltag baltaguri
Articulat baltagul baltagurile
Genitiv-Dativ baltagului baltagurilor
Vocativ baltagule baltagurilor
  1. topor cu coadă lungă, întrebuințat și ca armă.
  2. (fig.) lovitură aplicată cu acest topor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.