balansier

română

Variante

Etimologie

Din franceză balancier.

Pronunție

  • AFI: /ba.lan.si'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
balansier
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ balansier balansiere
Articulat balansierul balansierele
Genitiv-Dativ balansierului balansierelor
Vocativ balansierule balansierelor
  1. piesă care reglează prin oscilațiile ei mișcarea unui mecanism; balansor.
    Balansier de ceasornic.
  2. bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a-și ține echilibrul.
  3. organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere în formă de măciucă, situat pe metatorace.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.