bacalaureat

română

Etimologie

Din franceză baccalauréat.

Pronunție

  • AFI: /ba.ka.la.u.reˈat/


Substantiv


Declinarea substantivului
bacalaureat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bacalaureat bacalaureate
Articulat bacalaureatul bacalaureatele
Genitiv-Dativ bacalaureatului bacalaureatelor
Vocativ bacalaureatule bacalaureatelor
  1. examen general pentru absolvenții liceului, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituție de învățământ superior.
  2. titlu obținut în urma acestui examen.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
bacalaureat
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bacalaureat bacalaureați
Articulat bacalaureatul bacalaureații
Genitiv-Dativ bacalaureatului bacalaureaților
Vocativ bacalaureatule bacalaureaților
  1. persoană care a promovat examenul de bacalaureat.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.