bătăușă

română

Etimologie

Din bătăuș.

Pronunție

  • AFI: /bə.təˈu.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bătăușă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bătăușă bătăușe
Articulat bătăușa bătăușele
Genitiv-Dativ bătăușei bătăușelor
Vocativ bătăușo bătăușelor
  1. persoană care caută motiv sau prilej de bătaie, căreia îi place să se bată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.