bărbușoară
română
Etimologie
Din barbă + sufixul -ușoară.
Pronunție
- AFI: /bər.bu'ʃo̯a.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bărbușoară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bărbușoară | bărbușoare |
| Articulat | bărbușoara | bărbușoarele |
| Genitiv-Dativ | bărbușoarei | bărbușoarelor |
| Vocativ | bărbușoară | bărbușoarelor |
- (rar) diminutiv al lui barbă; bărbuță.
- Purta o bărbușoară.
- (bot.) (Erysimum repandum) plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene plăcut mirositoare; micsandră-sălbatică.
- (bot.; reg.) (Barbarea vulgaris) crușățea.
Sinonime
- 1: bărbișoară, bărbiță, bărbuță
- 2: (bot.) micsandră-sălbatică
- 3: (bot.) crușățea
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.