bög

Vezi și : bog, Bog, BOG, bog-, Bóg, bóg, bőg, bøg, bōg

suedeză

(svenska)

Etimologie

Origine incertă. Poate dintr-un jargon artificial cu sensul de „credul, păcălici”.

Alternativ, din franceză bougre („ticălos, escroc”), care provine din latină medie Bulgarus („eretic”).

Pronunție

  • AFI: /bøːɡ/


Substantiv


Declinarea substantivului
bög
c. Singular Plural
Nehotărât Hotărât Nehotărât Hotărât
Nominativ bög bögen bögar bögarna
Genitiv bögs bögens bögars bögarnas
  1. (fam.) homosexual, poponar, bulangiu, curist
    Han "kom ut" med att han var bög.
  2. (argou; mai ales în cuvinte compuse) maniac, împătimit
  3. (argou) informator

Sinonime

  • 1: homosexuell, gay, (depr.) akterseglare, (peior.) bajspackare, böckling, (depr.) fikus, (pop.) fjolla, homofil, homogay, homo, kuddbitare, rumpnisse, (depr.) rövryttare, (depr.) skinkprins, (depr.) skinkryttare, (peior.) sodomit, (peior.) stjärtgosse
  • 2: nörd, -tok, -tokig, konnässör

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.