autoflagela

română

Etimologie

Din auto- + a flagela.

Pronunție

  • AFI: /ˌa.u.to.fla.ʤeˈla/


Verb


Conjugarea verbului
(se) autoflagela
Infinitiv a (se) autoflagela
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) autoflagelez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) autoflageleze
Participiu autoflagelat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre adepții unor secte religioase; adesea fig.) a se biciui singur, a se supune unor torturi fizice din fanatism religios.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.