autofecundare

română

Etimologie

Din auto- + fecundare (după franceză autofécondation).

Pronunție

  • AFI: /ˌa.u.to.fe.kunˈda.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
autofecundare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ autofecundare autofecundări
Articulat autofecundarea autofecundările
Genitiv-Dativ autofecundării autofecundărilor
Vocativ autofecundare autofecundărilor
  1. (la unele plante și specii inferioare de animale) fecundare rezultată în urma unirii a două elemente sexuale provenite de la unul și același individ.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.