autodistruge

română

Etimologie

Din auto- + a distruge.

Pronunție

  • AFI: /a.u.to.disˈtru.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
(se) autodistruge
Infinitiv a (se) autodistruge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) autodistrug
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) autodistrugă
Participiu autodistrus
Conjugare III
  1. (v.refl.) a se distruge prin hotărâre proprie sau de la sine.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.