ateu
română
Etimologie
Din franceză athée < latină atheus.
Pronunție
- AFI: /aˈtew/
Substantiv
| Declinarea substantivului ateu | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ateu | atei |
| Articulat | ateul | ateii |
| Genitiv-Dativ | ateului | ateilor |
| Vocativ | ateule | ateilor |
- adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.