ascuțitoare

română

Etimologie

Din a ascuți + sufixul -toare.

Pronunție

  • AFI: /as.ku.ʦi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ascuțitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ascuțitoare ascuțitori
Articulat ascuțitoarea ascuțitorile
Genitiv-Dativ ascuțitorii ascuțitorilor
Vocativ ascuțitoare ascuțitorilor
  1. unealtă (sau aparat, mașină) cu care se ascut obiecte tăioase, se face vârf la creioane etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.