arrest

catalană

(català)

Etimologie

Confer latină populară *arrestare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

arrest m., arrestos pl.

  1. arestare, arestuire, deținere
  2. (jur.) arest




engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche arester < latină populară *arrestare.

Pronunție

  • AFI: /ə'rɛst/


Substantiv

arrest, pl. arrests

  1. arestare, arestuire, deținere
    Don't rezist arrest!
  2. (stare de) arest
  3. (jur.) arest
    He did a citizen's arrest.
  4. deținere, reținere

Sinonime

  • 4: confinement, detention

Cuvinte compuse

  • arrest warrant
  • cardiac arrest
  • house arrest


Verb


Conjugarea verbului
to arrest
Infinitiv to arrest
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 arrests
Trecut simplu arrested
Participiu trecut arrested
Participiu prezent arresting
  1. (înv.) a opri
  2. (înv.) a sta, a rămâne
  3. a întrerupe (un proces etc.)
  4. a aresta (pe cineva)
  5. a reține (atenția etc.)

Sinonime

  • 1: stop
  • 2: remain, stay

Cuvinte derivate

  • arrester, arrestor
  • arrestment
  • arresting

Referințe




neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Confer engleză arrest.

Pronunție

  •  Audiofișier


Substantiv


Declinarea substantivului
arrest
n. Singular Plural
Substantiv arrest arresten
Diminutiv arrestje arrestjes
  1. arestare, arestuire, deținere
  2. (jur.) arest
    De politieman zei: "Je staat onder arrest!".

Cuvinte derivate

  • huisarrest
  • kamerarrest
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.