arnăuțime

română

Etimologie

Din arnăut + sufixul -ime.

Pronunție

  • AFI: /ar.nə.uˈʦi.me/


Substantiv


Declinarea substantivului
arnăuțime
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ arnăuțime invariabil
Articulat arnăuțimea invariabil
Genitiv-Dativ arnăuțimii invariabil
Vocativ arnăuțime invariabil
  1. mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.