argou
română
Etimologie
Din franceză argot.
Pronunție
- AFI: /ar'gow/
Substantiv
| Declinarea substantivului argou | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | argou | argouri |
| Articulat | argoul | argourile |
| Genitiv-Dativ | argoului | argourilor |
| Vocativ | ' | ' |
- limbaj convențional, folosit în mod conștient de către vorbitorii unui grup social sau profesional, pentru a nu fi înțeleși de ceilalți.
- Argoul elevilor; argoul vânătorilor.
Sinonime
Cuvinte derivate
Paronime
Traduceri
limbaj convențional, folosit mai ales de vagabonzi, răufăcători etc. pentru a nu fi înțeleși de restul societății
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.