arbaletă
română
Etimologie
Din franceză arbalète.
Pronunție
- AFI: /ar.ba'le.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului arbaletă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | arbaletă | arbalete |
| Articulat | arbaleta | arbaletele |
| Genitiv-Dativ | arbaletei | arbaletelor |
| Vocativ | arbaleto | arbaletelor |
- armă de aruncat săgeți sau proiectile, asemănătoare cu un arc, folosită în trecut.
Cuvinte apropiate
Traduceri
armă care constă dintr-un arc montat pe un suport
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.