apoteoza
română
Etimologie
Din franceză apothéoser.
Pronunție
- AFI: /a.po.te.oˈza/
Verb
| Conjugarea verbului apoteoza | |
| Infinitiv | a apoteoza |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
apoteozez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să apoteozeze |
| Participiu | apoteozat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (în antichitatea greco-romană) a trece un erou sau un împărat în rândul zeilor.
- (v.tranz.) (fig.) a aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.