anafora
română
Etimologie
Din neogreacă αναφορα (anafora).
Pronunție
- AFI: /a.na.foˈra/
Substantiv
| Declinarea substantivului anafora | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | anafora | anaforale |
| Articulat | anaforaua | anaforalele |
| Genitiv-Dativ | anaforalei | anaforalelor |
| Vocativ | anafora | anaforalelor |
- (în moldova și în țara românească, în sec. xviii - xix) raport scris adresat domnitorului (de către un mare dregător).
- proclamație a domnitorului.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.