anaforă
română
Etimologie
Din franceză anaphore < latină anaphora.
Pronunție
- AFI: /a.na'fo.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului anaforă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | anaforă | anafore |
| Articulat | anafora | anaforele |
| Genitiv-Dativ | anaforei | anaforelor |
| Vocativ | anaforă | anaforelor |
- procedeu stilistic care constă în repetarea aceluiași cuvânt la începutul mai multor fraze sau părți de frază pentru accentuarea unei idei sau pentru obținerea unor simetrii.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Confer anafură.
Substantiv
- formă alternativă pentru anafură.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.