amprentă

română

Etimologie

Din franceză empreinte.

Pronunție

  • AFI: /am'pren.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
amprentă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ amprentă amprente
Articulat amprenta amprentele
Genitiv-Dativ amprentei amprentelor
Vocativ amprentă amprentelor
  1. imagine a unui obiect întipărită prin presare pe o suprafață (plastică).
  2. (fig.) urmă lasată de o idee, de o stare psihică etc.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.