amice

română

Etimologie

Din amică.

Pronunție

  • AFI: /aˈmit͡ʃe/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru amică.

Etimologie

Din amic.

Substantiv

  1. forma de vocativ singular pentru amic.




latină

(Latina)

Etimologie

Din amīcus („prietenos, amicabil”).

Pronunție

  • AFI: /ˈa.mi.ke/


Adverb

amīcē (comp. amīcius, sup. amīcissimē)

  1. (în mod) amical, prietenește, amicalmente

Cuvinte apropiate

  • amīcus


Substantiv

  1. forma de vocativ singular pentru amīcus.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.