amică
română
Etimologie
Din amic + -ă.
Pronunție
- AFI: /a'mi.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului amică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | amică | amice |
| Articulat | amica | amicele |
| Genitiv-Dativ | amicei | amicelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (feminin) persoană de care cineva este legat printr-o afecțiune deosebită, bazată pe încredere și stimă reciprocă, pe idei sau principii comune.
Sinonime
Antonime
- inamică
Cuvinte derivate
Traduceri
prietenă
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.