ambitus

română

Etimologie

Din franceză ambitus.

Pronunție

  • AFI: /ˈam.bi.tus/


Substantiv


Declinarea substantivului
ambitus
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ambitus ambitusuri
Articulat ambitusul ambitusurile
Genitiv-Dativ ambitusului ambitusurilor
Vocativ ambitusule ambitusurilor
  1. întindere a unei melodii, de la sunetul ei cel mai grav până la cel mai înalt.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.