aliena

română

Etimologie

Din franceză aliéner < latină alienare.

Pronunție

  • AFI: /a.li.eˈna/


Verb


Conjugarea verbului
aliena
Infinitiv a aliena
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 alienez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să alieneze
Participiu alienat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (jur.) a transmite cuiva un drept sau un lucru prin vânzare, cesiune etc.; a înstrăina.
  2. (v.refl.) (livr.) a înnebuni.
  3. (v.refl.) a deveni ostil societății, factorilor de civilizație, a se simți izolat în societatea modernă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.