alienare
română
Etimologie
Din a aliena.
Pronunție
- AFI: /a.li.eˈna.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului alienare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | alienare | alienări |
| Articulat | alienarea | alienările |
| Genitiv-Dativ | alienării | alienărilor |
| Vocativ | alienareo | alienărilor |
- (jur.) acțiunea de a aliena; înstrăinare a unui bun.
- (fil.) înstrăinare.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
- alineare
- arianele
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.