aiurit
română
Etimologie
Din franceză ahuri (apropiat prin etimologie populară de aiurea).
Pronunție
- AFI: /a.juˈrit/
Substantiv
| Declinarea substantivului aiurit | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aiurit | aiuriți |
| Articulat | aiuritul | aiuriții |
| Genitiv-Dativ | aiuritului | aiuriților |
| Vocativ | aiuritule | aiuriților |
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului aiurit | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | aiurit | aiuriți |
| Feminin | aiurită | aiurite |
| Neutru | aiurit | aiurite |
- (despre oameni; adesea substantivat) cu mintea tulbure; uluit, zăpăcit; (p.ext.) (despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) care arată o minte confuză.
- care are comportări anormale; zăpăcit, trăsnit, zănatic.
- (despre manifestările oamenilor; adesea adverbial) care este anormal.
Sinonime
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din aiuri.
Verb
- forma de participiu trecut pentru aiuri.
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.