aiurită
română
Etimologie
Din aiurit.
Pronunție
- AFI: /a.ju'ri.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului aiurită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | aiurită | aiurite |
| Articulat | aiurita | aiuritele |
| Genitiv-Dativ | aiuritei | aiuritelor |
| Vocativ | aiurito | aiuritelor |
- persoană care are comportări anormale; zăpăcită, trăsnită, zănatică.
Sinonime
- zănatică, zăpăcită
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.