affliction

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie affliccioun, care provine din latină afflīctiōn < afflīctiō.

Pronunție

  • AFI: /əˈflɪkʃən/


Substantiv

affliction, pl. afflictions

  1. aflicțiune, durere, chin
    He suffered from a horrible affliction.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

  • afflict
  • afflictionless
  • overaffliction
  • preaffliction

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din latină afflīctiō.

Pronunție

  • AFI: /a.flik.sjɔ̃/


Substantiv

affliction f., afflictions pl.

  1. aflicțiune, tristețe, întristare
  2. suferință, tribulație
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.