adamit

română

Etimologie

Din franceză adamite.

Pronunție

  • AFI: /a.da'mit/


Substantiv


Declinarea substantivului
adamit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ adamit adamiți
Articulat adamitul adamiții
Genitiv-Dativ adamitului adamiților
Vocativ ' '
  1. (rel.) membru al unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului, ai cărei adepți, sub cuvânt că au recâștigat puritatea originară, umblau în pielea goală.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.