acuzator public

română

Etimologie

Din acuzator + public.

Pronunție

  • AFI: /a.ku.za'tor 'pu.blik/


Cuvânt compus

acuzator public

  1. (jur.) persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.