Turk

Vezi și : turk, Turk., Türk

engleză

(English)

Variante

  • (ieșit din uz) Turke

Etimologie

Din turcă Türk.

Pronunție

  • AFI: /tɜːk/
  • AFI: /tɝk/ (SUA)


Substantiv

Turk, pl. Turks

  1. persoană de origine turcică
  2. (spec.) turc, turcă, turcoaică
  3. (ieșit din uz) musulman, mahomedan, turc
  4. (înv.) barbar, vandal
  5. (în SUA, argou) homosexual activ; sondor
  6. (în SUA) membru dintr-un trib metis din Carolina de Sud

Sinonime

  • 3: Muslim
  • 4: barbarian, vandal

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • Turk's head

Cuvinte apropiate

Anagrame

  • Kurt

Referințe




neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din turcă Türk.

Pronunție

  • AFI: /tʏrk/


Substantiv


Declinarea substantivului
Turk
m. Singular Plural
Substantiv Turk Turken
Diminutiv Turkje Turkjes
  1. (bărbat) turc

Cuvinte derivate

  • Turkse

Cuvinte apropiate

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.