țigănuș

română

Etimologie

Din țigan + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /ʦi.gəˈnuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
țigănuș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țigănuș țigănuși
Articulat țigănușul țigănușii
Genitiv-Dativ țigănușului țigănușilor
Vocativ țigănușule țigănușilor
  1. diminutiv al lui țigan; țigănaș, țigănel.
  2. pasăre de baltă cu picioarele înalte, cu ciocul lung și încovoiat în jos, cu spatele și aripile negre cu reflexe verzui și ruginii (Plegadis falcinellus).
  3. pește răpitor cu corpul scurt și îndesat, de culoare închisă, stropit cu puncte negre (Umbra krameri).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.