țigăni

Vezi și : țigani

română

Etimologie

Din țigan.

Pronunție

  • AFI: /ʦi.gəˈni/


Verb


Conjugarea verbului
se țigăni
Infinitiv a se țigăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 mă țigănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să se țigănească
Participiu țigănit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a insista mult (și în mod dizgrațios) pentru a obține ceva; a cere ceva cu încăpățânare; p. ext. a se târgui, a se tocmi (mahalagește).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.