țambal

română

Etimologie

Din germană Zimbel.

Pronunție

  • AFI: /ʦam'bal/


Substantiv


Declinarea substantivului
țambal
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țambal țambale
Articulat țambalul țambalele
Genitiv-Dativ țambalului țambalelor
Vocativ ' '
  1. instrument muzical de percuție constând dintr-o cutie de rezonanță pe care sunt întinse coarde metalice, puse în vibrație prin lovirea cu două ciocănele speciale.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.