șoacăț

română

Etimologie

Din sârbocroată šokac.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
șoacăț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șoacăț șoacăți
Articulat șoacățul șoacății
Genitiv-Dativ șoacățului șoacăților
Vocativ șoacățule șoacăților
  1. (fam.) calificativ injurios dat străinilor, în special nemților.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.