șinui

română

Etimologie

Din șină + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʃi.nu'i/


Verb


Conjugarea verbului
șinui
Infinitiv a șinui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 șinuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să șinuiască
Participiu șinuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a pune șine (la o roată de lemn, p.ext. la un vehicul), a fereca.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.