șamotar

română

Etimologie

Din șamotă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /ʃa.mo'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
șamotar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ șamotar șamotari
Articulat șamotarul șamotarii
Genitiv-Dativ șamotarului șamotarilor
Vocativ șamotarule șamotarilor
  1. muncitor care se ocupă cu arderea cărămizilor refractare; lucrător care prepară șamota sau care căptușește cuptoarele cu șamotă; șamotier.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.