șănțui

română

Etimologie

Din șanț + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ʃən.ʦu'i/


Verb


Conjugarea verbului
șănțui
Infinitiv a șănțui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 șănțuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să șănțuiască
Participiu șănțuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a săpa un șanț; a înconjura (un loc) cu șanț.
  2. (v.refl.) a lua forma unui șanț.
  3. (v.tranz. și refl.) (p.anal.) (rar; despre piele, obraz etc.) a (se) zbârci, a (se) încreți.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.