œuf

Vezi și : Œuf, oeuf

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie œuf, care provine din franceză veche oef < latină ōvum („ou”), din proto-italică *ōwom.

Înrudit cu catalană ou, italiană uovo, occitană ueu, uòu, portugheză ovo, ova, română ou și spaniolă huevo, hueva, ovo.

Pronunție

  • AFI: /œf/
  •  Audiofișier


Substantiv

œuf m., œufs pl.

  1. (biol., anat., zool.) ou, ovul
  2. (alim.) ou
  3. (p.ext.) obiect în formă de ou
    Les œufs de Fabergé.

Cuvinte derivate

  • œufrier
  • œuvé

Cuvinte apropiate

Paronime

Locuțiuni

Expresii

  • il ne faut pas compter les œufs dans le cul de la poule
  • on ne fait pas d'omelette sans casser des œufs
  • qui vole un œuf vole un bœuf

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.