învinui

română

Etimologie

Din în + vină + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.vi.nu'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) învinui
Infinitiv a (se) învinui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) învinuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) învinuiască
Participiu învinuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) considera vinovat; a (se) învinovăți; a (se) acuza.
  2. (v.tranz.) (spec.) a acuza pe cineva în fața unei instanțe judecătorești; a inculpa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.